E în spatele m…

E în spatele meu. Îi simt inima galopând. Mă întorc spre el şi văd că are pistolul îndreptat spre mine. Nu ştiu când a venit, nu l-am simţit. Nu clipesc, nu zâmbesc, nu mă întristez. Îmi mişc mâinile, iar el ţipă fără noimă să nu mă mişc. Îmi vine să râd..Cine e acest băiat? Cine e acest suflet comun cu al meu? Mă uit la el şi-l văd cum tremură, îi văd sângele clocotind. Fac un pas spre el şi această dragoste a mea, acest suflet plămădit din pamântul iubirii mele, îşi fixează arma spre tâmpla mea. Mă uit fix în ochii lui tulburi fără să schiţez nimic. El ţipă să mă opresc. Eu păşesc în continuare. Ştiu că ar putea apăsa oricând şi mă imaginez zăcând în faţa lui. Dar continui sa încerc sa ajung aproape de el. Mai fac un pas şi privirea mea devine privirea lui. Mă aplec şi îmi imaginez că dacă ar apăsa, ar fi probabil din cauză că i-a alunecat degetul..Mă gândesc să vorbesc, dar în ultima vreme vocea mea are sunetul prea puternic,enervant. El îşi încordează muşchii şi închide ochii…Eu mă apropii încet de el, închid uşor ochii, mai întâi stângul, apoi dreptul, îmi las capu în jos şi îi sărut degetul de pe trăgaci…

Băiatul,eternul vinovat..

Ce mă amuză cel mai tare la lumea asta nouă pe care încep să o descopăr e stupida întrebare “Ce ţi-a făcut?” Cel mai des e o întrebare adresată unei fete, de altă fată…De cele mai multe ori,când sunt supărată,toată lumea mă întreabă : “Ce ţi-a făcut?” Şi atunci mă revolt şi îmi vine să ţip! Cum adică ce mi-a făcut? De unde regula asta stupidă ca atunci când o fată este supărată el să fie vinovatul? Cum să-mi facă vreun rău dacă el e băiatul visurilor mele? Cum ar putea? Şi chiar dacă s-ar întâmpla, nu cred că o fată care iubeşte cu adevărat ar spune:  ”Da, e un imbecil..M-a făcut să sufăr” Mi se pare cea mai prostească şi neinspirată afirmaţie. Îl iubeşti? Dacă da,cum poţi spune că e imbecil,prost,nenorocit..? Dacă într-adevăr e aşa,probabil că n-ai ştiut să iubeşti şi tocmai asta l-a făcut să devină aşa.

Mă enervează catalogarea asta a suferinţelor…Neapărat,dar neapărat,când sunt supărată el trebuie să fie vinovatul! Ei,mă rog,şi dacă nu e aşa? Dacă aş spune..Vinovata sunt eu!?Atunci toată lumea mi-ar râde în nas şi ar spune că e imposibil…Cum adică,tu,fată,să fii vinovată? Unmöglich! 

“Aimer deja”

“Unde aţi găsit acest noroi?

În mine,doamnă!”

Forget to forget me..

Boy, I’m sorry…

I was BLIND!

Curajul meu eşti tu

Probabil serile vor fi cele mai grele, cele mai apăsătoare..Dar dacă aşa îţi vei găsi tu liniştea sau fericirea, merită toată suferinţa lumii. Pentru tine voi seca toate sufletele şi voi recupera toate lacrimile..Zâmbesc,căci ştiu că te iubesc. Şi iubirea pentru tine-mi dă curaj şi ştiu că orice ar fi,iubirea mea nu se va schimba..Indiferent de ce vei decide, te voi iubi mereu la fel..Nimeni nu va putea schimba asta. Nici măcar suferinţa. Nici măcar renegarea ta. Nici nimic..Sper să înţelegi cândva preţul iubirii ce i-l dau eu. Te iubesc şi asta mă mulţumeşte..Poate tu nu mă mai iubeşti ca la început, poate doar ţi-e milă de mine. Şi dacă e aşa, te rog gândeşte-te la binele tău. Ce bucurie ai avea să stai lângă cineva din compasiune? Sufletul tău va simţi cândva nevoia altui sufletul,poate mai frumos ca al meu. Şi ştiu ca poate îl vei găsi. Şi cred că m-aş mulţumi dacă aş afla că cineva te va putea iubi mai mult decât mine. Deşi pare imposibil. Ţi-am mai zis, dacă te-ai hotărât să mă iubeşti,fă-o până la capăt..O iubire care nu se concretizează în ceva, nu înseamnă nimic..

Tot timpul din lume îţi aparţine! Gândeşte-te la sufletul tău şi la viaţa ta..Eşti tânăr, dar eu te ştiu pe de rost…Nu te gândi la iubirea mea, gândeşte-te doar la iubirea ta pentru mine..Pune-o în balanţă şi cântăreşte viitorul. Cântăreşte-ţi sufletul şi ia o decizie! Iubirea mea va dăinui la nesfârşit,crede-mă! Voi aştepta chiar toată viaţa daca va fi nevoie…

 

Poezie

Te voi iubi cu milă şi mirare
cu întrebare şi cu disperare,
cu gelozie şi cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.

 

 Şi jur pe tine şi pe apa toată

care ne ţine barca înclinată

că vei ramane – dincolo de număr

şi dincolo de forme, măşti şi vorbe -
a mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr

 Adrian Păunescu

P.S: 27. Don’t you remember?

Hi,stranger

Sunt sclavul tău,dar cerşesc îndurare…

 Mâinile tale se încâlcesc între degete şi ochii mei mor sub priviri…De câteva zile tot aud în jurul meu că lacrimile unei fete pot înmuia sufletul oricui, că un bărbat ar face orice dacă şi-ar vedea iubita plângand, că lacrimile sunt doar iubirea spusă în gesturi…Cine ar putea fi impun la lacrimile iubitei lui? La ce se mai rezumă viaţa dacă devenim imuni la suferinţa celor dragi?

 

 

 

Te-ai simţit vreodată s…

Te-ai simţit vreodată singur într-o cameră plină de oameni?

Un cheag de emoţii

În fiecare clipă avem prilejul să surprindem neantul, şi totuşi continuăm a trăi nepăsători, ne bucurăm sau ne supărăm pentru lucruri neînsemnate.

De ce nu mai scriu? Pentru că…nu mă simt ca o scriitoare.Pentru că te simt departe…Pentru că imi simt sufletul apăsat de o durere impunătoare şi tocmai faptul că nu-i găsesc rădăcinile mă sfâşie..Ce rost are să scriu doar aşa, fără să fie cineva care să vrea şi să mă citească zi de zi? Ce rost are să scriu doar pentru sufletul meu,când tocmai în sufletul meu se sfarmă toate aceste cuvinte? Unde eşti? Unde eşti să mă strângi iar nebuneşte în braţe, să mă săruţi pătimaş pe buze, să strigi ca un nebun că mă iubeşti?Unde eşti de nu mă poţi ajunge să-mi sorbi printr-o privire tot sufletul?

De mii de ori tu m-ai iertat..

“Cei ce se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt” (Camil Petrescu)

 

Umilită şi cu sufletul ghemuit, nu mai am putere să lupt…Mă zgudui în realitatea mea dureroasă şi mă trezesc şi revin..Pentru a câta oară?  Dureri de cuţite îmi aţinteau privirea..Suferinţa era inutila. Plângeam, plângeam,plângeam..Parcă fără niciun scop. Plânsul meu nu-l încălzea cu nimic. Nu-l încălzea,nu-l irita..Era ca un vid..gol,nimic,ca o mască permanentă amară, ce-mi ardea faţa. Ochii lui erau îndreptaţi asupra mea, dar mi-era frică să ridic privirea; sufletul nu vroia să vadă nimic, de frică să nu trebuiască să înţeleg prea curând,să plâng prea des…Dacă cei care se iubesc au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt, atunci tu m-ai omorât de mii de ori…

De mii de ori eu te-am iertat…